LUCA CIPOLLA
Myosotis
Né da primo o ultimo sole
ricavo linfa
e
quale voce
assuma il verbo
che carezza
mano di sorella
e mi sorregge
in cilestrine vesti..
annullami..
ch’io sia
piuma che trascende il velo,
bruma,
assorto nel primo refolo
di mattino
che si desta
e di petalo in petalo
infine vibrare.
Myosotis
Nici de primul ori ultimul soare
nu primesc limfă
și
care voce
să preia verbul
mângâind
mână surorii
și mă susține
pe după veșminte albăstrui..
anulează-mă..
să fiu eu
pană care transcende vălul,
pâclă,
absorbit de prima adiere
a dimineții
care se deșteaptă
și petală cu petală
în fine vibrez.
*
Beatitudine
Quando uno spiraglio s’apre,
fenice muta
solo un istante sei,
beatitudine.
Vorrei galleggiare
sul mare della mutevolezza,
candido fotone
nel raggio incalcolato
ed assopito
venuto a consolare
l’orda passeggera.
Beatitudine
Când o deschizătură se dezvăluie,
fenix mut
doar o clipă ești,
beatitudine.
Aș vrea să plutesc
pe marea mutabilității,
candid foton
în raza nenumărată
și ațipită
ce a venit să consoleze
hoarda trecătoare.
*
Erato
Erato,
nata da terra,
su corde
apparenti cuciture
del tempo,
trecce,
silenti battiture,
ospedale di
coriandoli e colori,
calvario surreale!
Così,
isola spersa sei,
Erato,
volpe in fuga,
dove il maestro
e dove il resto.
Erato
Erato,
născută din pământ,
pe corzi
cusături aparente
ale timpului,
cosițe,
tăcute tastări,
spital de
confeti și culori,
calvar suprareal!
Astfel,
insulă pierdută ești,
Erato,
vulpe fugară,
unde maestrul
și unde restul.
*
Piegato
Piegato
e ben disposto
a sentire il peso della luna
..scintille cristalline
trascendono l’istante
ed è meglio
piuttosto che
limitarsi alle memorie.
Il lago cela silenzi di morte
e il cigno stride all’ultimo bagliore.
Profuma l’erba
e saliva è la terra
che sa di ferro,
scherma l’orizzonte
e chiude gli occhi
all’ultimo sipario
senz’applausi.
Aplecat
Aplecat
și bine dispus
să simt povara lunii
..scântei cristaline
transcend clipa
și e mai bine
decât să
mă limitez la amintiri.
Lacul ascunde tăceri de moarte
și lebăda strigă ultimei sclipiri.
Parfumează iarba
și salivă este pământul
ce are gust de fier,
ecranează orizontul
și închide ochii
ultimei cortine
fără aplauze.
Poeta e traduttore bilingue italiano-romeno, Luca Cipolla è redattore delle riviste “Sfera Eonică” e “Regatul Cuvântului”, di Craiova (Romania). Collaboratore anche con le riviste “Boema” e “Climate Literare”, nonché con la rivista internazionale online “Starpress”. Ha pubblicato, insieme a Melania Cuc, la raccolta poetica Monadi, Editura Karuna, Bistrița 2014. Vincitore di numerosi premi letterari, le sue poesie sono state pubblicate in molteplici volumi collettivi e antologie, ottenendo decine di lusinghiere recensioni.
Nel 2017 è stata pubblicata la prima silloge di poesie dell’autore, in italiano e romeno: In viaggio per dove-În drum spre unde, Edizioni DrawUp.
(La foto è di Bruna Bonino)