Margutte continua la pubblicazione in quattro tempi di alcune poesie di Luca Cipolla scritte in italiano e rumeno. I suoi versi pubblicati su Margutte si possono leggere cliccando col tag del suo nome.
Poeta e traduttore bilingue italiano-romeno, Luca Cipolla è redattore delle riviste “Sfera Eonică” e “Regatul Cuvântului”, di Craiova (Romania). Collaboratore anche con le riviste “Boema” e “Climate Literare”, nonché con la rivista internazionale online “Starpress”. Ha pubblicato, insieme a Melania Cuc, la raccolta poetica Monadi, Editura Karuna, Bistrița 2014. Vincitore di numerosi premi letterari, le sue poesie sono state pubblicate in molteplici volumi collettivi e antologie, ottenendo decine di lusinghiere recensioni.

LUCA CIPOLLA

Quando le ore

Quando le ore
lasciano alle spalle i ricordi,
sassi
che ti fanno inciampare
e non vorresti più
calcolare il presente,
lascia spazio
al respiro,
entra in te stesso,
il non-pensiero
ti guidi sul sentiero
di luce
della coscienza.

Când orele

Când orele
lasă amintirile în urmă,
pietre
care te împiedică
și n-ai vrea
să mai calculezi prezentul,
lasă loc
respirații,
intră în tine însuți,
nu-gândul
să te îndrume pe cărarea
luminii
a conștiinței.

*

Rifugio

Al passaggio
le foglie come cartapesta
in un mondo colorato
che ora ho imparato..
lo trovi nella ricerca
ed è così evidente
che ti vibra attorno
e si mescola al presente,
quanto vorrei ci fossi sempre..
E, solo, ascoltare
il tepido fruscio
che il greto d’un fiume
non risparmia.

Refugiu

La trecere
foile ca mucava
într-o lume colorată
pe care acum am învățat-o..
o găsești în căutare
și este atât de evident
că îți vibrează împrejur
și se amestecă cu prezentul,
cât aș vrea să exiști totdeauna..
Și, singur, așteptând
foșnetul călduț
pe care albia unui râu
nu-l cruță.

*

Sorvolo

Tre sillabe
pronunciate su un quadro
a metà dipinto
a metà lasciato al caso,
il fumo brulicava
lasciando strisce di grigio
dove evadeva la mia mente
ancora troppo giovane
per inerpicarsi
sul ciglio della falesia.
Così la immaginavo
ed era forse all’imbrunire
quando ritornai
nella mia stanza in prestito;
sapere e non sapere
dove partire e dove arrivare
oggi più non mi spaventa.
Fiori di camomilla
al mio passaggio,
presto,
e così saluto.

Survol

Trei silabe
rostite pe un tablou
la jumătate pictat
la jumătate lăsat la voia întâmplării,
fumul mișuna
lăsând benzi de culoare gri
unde evada mintea mea
încă prea tânără
pentru a se cățăra
pe marginea falezei.
Așa o imaginam
și era poate pe înserate
când mă întorsei
în camera mea împrumutată;
a ști și a nu ști
unde să plec și unde să ajung
azi nu mă mai sperie.
Flori de mușețel
la trecerea mea,
iute,
și astfel salut.

Foto di Bruna Bonino

(A cura di Silvia Pio)